Recuperarea după AVC acasă: ce poate face familia și când ajută kinetoterapia

Dacă cineva drag a avut un accident vascular cerebral (AVC), probabil că ultimele zile sau săptămâni au fost pline de spaimă și de întrebări. E firesc ca totul să ți se pară copleșitor, mai ales când vine momentul să-l aduci acasă. Nu trebuie să știi totul de la început: recuperarea se construiește pas cu pas, iar ajutor există.

În România, bolile cerebrovasculare sunt una dintre principalele cauze de deces și de dizabilitate, așa că multe familii trec prin ce treci tu acum. Mulți pacienți ajung acasă cu nevoi noi: ajutor la mers, la îmbrăcat, la masă sau la vorbit.

Vestea bună este că recuperarea nu se oprește la ieșirea din spital. De cele mai multe ori începe acolo și continuă acasă, iar specialiștii recomandă să înceapă cât mai devreme, imediat ce starea pacientului este stabilă. Mai jos găsești ce poți face tu, fără să preiei rolul medicului sau al fizioterapeutului.

Ce se schimbă după un AVC?

Urmările unui AVC diferă mult de la o persoană la alta. Ele depind de mărimea și de locul leziunii din creier, de tipul de AVC și de bolile pe care pacientul le avea deja. Iată schimbările cele mai des întâlnite:

• Mișcarea și echilibrul. Slăbiciunea sau paralizia unei jumătăți a corpului aduce probleme de coordonare și de echilibru.
• Vorbirea. Unii pacienți nu mai găsesc cuvintele sau nu mai înțeleg ce li se spune (afazie). Alții vorbesc neclar, pentru că mușchii vorbirii sunt slăbiți (dizartrie).
• Înghițirea. Dificultățile de înghițire (disfagia) sunt frecvente, mai ales în primele săptămâni.
• Memoria și atenția. Pot apărea probleme de concentrare, de memorie sau de organizare a unor activități simple, cum ar fi îmbrăcatul.
• Oboseala. O oboseală puternică poate dura luni de zile, uneori chiar ani.
• Dispoziția. Tristețea, neliniștea, furia și frustrarea sunt frecvente, iar unii pacienți plâng sau râd fără să se poată controla.

Poate fi greu să-l vezi pe omul drag altfel decât îl știai. Unele dintre aceste probleme se ameliorează cu timpul și cu recuperarea, altele pot rămâne. Tocmai de aceea contează ce faceți acasă, zi de zi.

Primele zile după externare

Primele zile acasă pot fi agitate și obositoare, și e normal să fie așa. Nu trebuie să rezolvi totul dintr-odată: începe cu lucrurile de bază, adică tratamentul, siguranța și un program simplu al zilei.

Înainte să plecați din spital, citește cu atenție scrisoarea medicală și întreabă tot ce nu înțelegi. Nicio întrebare nu e prea mică. Încearcă să pleci cu răspunsuri clare la acestea:

• Ce tratament ia pacientul, cum îl ia și până când?
• Ce recomandări are pentru mișcare, alimentație și recuperare?
• Când este următorul control și la ce medic?
• Pe cine suni dacă apare o problemă?

Acasă, fă o listă cu toate medicamentele și pune-o într-un loc la vedere. Nu modifica și nu întrerupe tratamentul fără acordul medicului: adesea, tratamentul are și rolul de a preveni un nou AVC. Din același motiv, controlul tensiunii arteriale, așa cum l-a recomandat medicul, este foarte important.

Dacă pacientul nu mai poate înghiți pastilele, nu le zdrobi din proprie inițiativă. Anunță medicul, care poate schimba forma medicamentului sau modul în care se administrează. Injecțiile sau perfuziile se pot face și acasă, de un asistent medical: vezi administrarea medicamentelor la domiciliu.

Pregătește și camera: un pat accesibil din ambele părți, un scaun stabil cu brațe, lumină bună și drum liber până la baie. Întreabă echipa care îl îngrijește ce echipamente l-ar ajuta, de exemplu un cadru de mers sau bare de sprijin.

Ce rol are kinetoterapia?

Kinetoterapia este unul dintre pilonii recuperării după AVC. Fizioterapeutul evaluează mai întâi ce poate și ce nu poate face pacientul, apoi stabilește împreună cu el și cu familia obiective concrete: să se ridice singur din pat, să meargă până la baie, să folosească din nou mâna afectată.

Durata și ritmul ședințelor le stabilesc medicul și fizioterapeutul, în funcție de starea pacientului. Obiectivele se reevaluează pe parcurs, iar recuperarea continuă atâta timp cât aduce progrese.

De ce contează ca exercițiile să fie alese și urmărite de un specialist? Pentru că nu orice mișcare este potrivită pentru orice pacient. Fizioterapeutul adaptează exercițiile la forța, echilibrul și oboseala fiecăruia, apoi vă arată ce puteți repeta între ședințe și cum. Exercițiile sunt adesea grele, iar progresul vine de multe ori în pași mici. Fiecare dintre ei contează.

Dacă pacientul nu se poate deplasa la un cabinet, kinetoterapia se poate face la domiciliu, cu un fizioterapeut autorizat. Pentru pacienții care îndeplinesc condițiile, poate fi gratuită, cu recomandare medicală. Condițiile și pașii îi găsești pe pagina Cum pot beneficia.

Cum poate ajuta familia?

Implicarea familiei ajută recuperarea, iar rolul tău nu este să devii terapeut. Câteva lucruri simple fac însă o diferență reală:

• Încurajează autonomia. Lasă-l să facă singur ce poate, chiar dacă durează mai mult: să se spele pe față, să se îmbrace, să mănânce. E greu să stai deoparte când vrei să ajuți, dar pentru el contează să facă singur cât mai mult.
• Folosește activitățile zilnice ca exercițiu. Ridicatul de pe scaun, câțiva pași până la bucătărie sau folosirea mâinii slăbite la masă pot face parte din program, așa cum v-a arătat fizioterapeutul.
• Ajută-l cu exercițiile și motivează-l. Amintește-i de ele, vorbiți despre ce își dorește să poată face din nou și sărbătoriți fiecare progres, oricât de mic.
• Adaptează comunicarea. Dacă are probleme de vorbire, vorbește rar și lasă-i timp să răspundă.
• Cere să ți se arate. Echipa medicală îți poate arăta cum îl ajuți să se ridice, să se mute din pat pe scaun sau să se îmbrace.
• Ai răbdare, și cu el, și cu tine. Recuperarea este adesea lentă și frustrantă. Uneori pacientul pare că și-a schimbat firea, din cauza efectelor pe care AVC-ul le are asupra creierului. Nu e ceva personal.

Și nu uita de tine. E în regulă să obosești, să ai nevoie de pauze și să ceri ajutor: grija pentru un părinte după un AVC este solicitantă, iar sănătatea ta contează la fel de mult. Citește și ghidul despre cum eviți epuizarea când îngrijești un părinte bolnav.

Siguranța în casă

Slăbiciunea unei părți a corpului și problemele de echilibru cresc riscul de cădere. Momentele cele mai delicate sunt ridicarea din pat, mutarea pe scaun sau în fotoliu și drumul până la baie. E firesc să-ți fie teamă la început. Cu tehnica potrivită și câteva măsuri simple, lucrurile devin mai ușoare pentru amândoi:

• Roagă fizioterapeutul sau asistentul medical să-ți arate tehnica de transfer din pat pe scaun potrivită pentru pacientul tău.
• Nu încerca să-l ridici fără ajutor dacă simți că nu poți: îți pui în pericol și spatele tău, și siguranța lui.
• Ține drumul liber de covoare și obstacole și alege pentru el încălțăminte închisă, care nu alunecă.

Lista completă de verificare pentru fiecare cameră o găsești în ghidul despre prevenirea căderilor la vârstnici.

Înghițirea și alimentația

Mesele pot deveni un moment tensionat după un AVC, pentru că înghițirea este adesea afectată. Riscul principal este ca bucăți mici de mâncare sau lichide să ajungă în căile respiratorii și să provoace o infecție la plămâni (pneumonie de aspirație). Dificultățile de înghițire pot duce și la deshidratare sau la o alimentație insuficientă.

Urmărește semnele care arată că înghițirea nu merge bine:

• tușește sau se îneacă în timp ce mănâncă sau bea;
• vocea i se schimbă după ce înghite (sună „udă” sau răgușită);
• îi rămâne mâncare în gură sau înghite de mai multe ori aceeași porție;
• mănâncă tot mai puțin sau slăbește.

Dacă observi oricare dintre aceste semne, spune-i medicului cât mai repede și întreabă dacă este nevoie de o evaluare de specialitate a înghițirii. Până atunci, nu schimba din proprie inițiativă consistența mâncării sau a lichidelor: aceasta se stabilește după evaluare. Cere echipei medicale să-ți arate ce faci dacă pacientul se îneacă. Dacă nu mai poate respira sau vorbi, sună imediat la 112.

Igiena gurii contează mai mult decât pare: la pacienții cu tulburări de înghițire, îngrijirea corectă a gurii scade riscul de pneumonie de aspirație. Dacă pacientul nu o poate face singur, ajută-l.

Unii pacienți au nevoie, pentru o perioadă, de hrănire pe sondă. Poate suna înfricoșător, dar se poate face și acasă, cu sprijinul personalului medical: vezi alimentarea artificială la domiciliu.

Starea emoțională: depresia se tratează

Depresia și anxietatea sunt frecvente după un AVC. Pacientul poate fi trist, neliniștit, furios sau frustrat, iar unii plâng sau râd fără să se poată controla. Nu sunt semne de slăbiciune și nici „toane”: sunt urmări ale bolii și pot fi tratate.

Spune-i medicului dacă tristețea sau neliniștea nu trec. Tratamentul poate include consiliere psihologică sau medicamente, stabilite de medic. Dacă pacientul spune că nu mai vrea să trăiască, cere ajutor imediat: sună medicul sau, dacă este în pericol, 112.

Starea emoțională contează și pentru recuperare: în zilele grele, pacientul are mai puțină putere pentru exerciții, iar specialiștii țin cont de asta.

Și pentru tine poate fi dureros să-l vezi așa. Tristețea, frustrarea sau chiar vinovăția pe care le simți uneori sunt firești. Vorbește despre ele cu cineva apropiat sau cu medicul tău de familie.

Semnele unui nou AVC: sună la 112

Un pacient care a avut deja un AVC poate face încă unul. Scopul nu este să te sperie, ci să știi exact ce ai de făcut dacă se întâmplă. Învață semnele de alarmă și pune numărul 112 la vedere. Apariția bruscă a oricăruia dintre ele este o urgență:

• Echilibru: amețeală bruscă, pierderea echilibrului sau a coordonării;
• Ochi: pierderea bruscă a vederii;
• Față: o parte a feței cade, zâmbetul este strâmb;
• Brațe: slăbiciune într-un braț sau în ambele;
• Vorbire: vorbire neclară sau ciudată.

Sună imediat la 112, chiar dacă semnele par să treacă. Unele tratamente pentru AVC trebuie începute în primele ore de la apariția simptomelor, așa că fiecare minut contează. Notează ora la care au apărut semnele și, până ajunge echipajul, nu-i da să mănânce, să bea sau să ia pastile: înghițirea poate fi afectată.

Pas cu pas, împreună

Recuperarea după un AVC este un drum lung, cu zile mai bune și zile mai grele. Nu trebuie să duci totul fără ajutor: medicul de familie, fizioterapeutul și asistentul medical sunt acolo ca să vă sprijine.

Alege în fiecare zi un lucru mic pe care îl puteți face împreună. Pașii mici, făcuți constant, contează.