Cum previi căderile la vârstnici: amenajarea casei

Dacă ai un părinte sau un bunic în vârstă, poate te-ai întrebat, cu îngrijorare, ce s-ar întâmpla dacă ar cădea când nu e nimeni lângă el. E o grijă firească, și e bine că te gândești la asta din timp.

O cădere pare adesea un accident mărunt: un preș care alunecă, o pardoseală udă, un pas greșit noaptea, spre toaletă. La vârstnici însă, urmările pot fi serioase. Organizația Mondială a Sănătății arată că riscul de rănire gravă după o cădere crește odată cu vârsta, iar vârstnicii rămași cu o dizabilitate după o cădere au un risc mare să aibă nevoie de îngrijire pe termen lung.

Vestea bună este că multe căderi pot fi prevenite prin schimbări mici, făcute pe rând. Scopul nu este ca persoana dragă să stea nemișcată „ca să nu pățească ceva”, ci să se miște în siguranță și să rămână independentă cât mai mult timp.

De ce cad mai ușor vârstnicii?

Rareori o cădere are o singură cauză. De obicei se adună mai mulți factori, iar cei legați de sănătate contează cel puțin la fel de mult ca obstacolele din casă:

• Mușchi mai slabi și echilibru nesigur. Forța scade odată cu vârsta, iar lipsa de mișcare agravează problema.
• Boli care afectează mersul sau echilibrul, ca artrita, boala Parkinson sau urmările unui accident vascular cerebral. După un AVC, îți poate fi util și ghidul despre recuperarea după AVC acasă.
• Demența și alte probleme de memorie sau de atenție.
• Vederea și auzul: obstacolele se observă greu când vederea e slabă, iar unele probleme ale urechii pot afecta echilibrul.
• Tensiunea scăzută și amețelile, care pot apărea și când persoana mănâncă sau bea prea puțin.
• Efectele unor medicamente (detalii mai jos).
• Încălțămintea nepotrivită: papuci care sar de pe picior, tălpi alunecoase, mersul în ciorapi pe gresie sau pe parchet.
• Alcoolul, mai ales combinat cu anumite medicamente.
• O locuință neadaptată: lumină slabă, covorașe, cabluri, praguri, obiecte lăsate pe jos.

Dacă persoana a căzut recent, chiar fără să se lovească, sau merge mai nesigur decât înainte, spune-i medicului de familie. Nu e un motiv de panică, ci o verificare care merită făcută.

Verifică locuința cameră cu cameră

Multe căderi se petrec chiar acasă, unde ne mișcăm din obișnuință, fără să ne mai gândim la pericole. Amenajarea casei pentru vârstnici nu înseamnă neapărat renovări: multe schimbări utile sunt mici.

Treceți prin fiecare cameră împreună: persoana care locuiește acolo știe cel mai bine unde se simte nesigură. Nu trebuie să rezolvi totul într-o zi; începe cu ce pare mai riscant, de exemplu baia.

Holul și scările

• Lumină bună, aprinsă ori de câte ori e întuneric.
• Nimic lăsat pe trepte sau pe jos: pantofi, sacoșe, cutii, boluri pentru animale.
• Cablurile strânse lângă perete, preșurile mici scoase, mochetele bine fixate.
• Pragurile înalte coborâte, acolo unde se poate.
• O balustradă sau o mână curentă solidă pe scări.
• Lucrurile grele nu se cară pe scări: le poate duce altcineva.

Baia

• Covoraș antiderapant în cadă sau la duș.
• Bare de sprijin montate solid acolo unde persoana se așază sau se ridică: lângă toaletă, la cadă, la duș.
• Apa de pe jos ștearsă imediat.
• O lumină de noapte pe drumul spre baie.
• Un scaun de duș stabil, dacă persoana obosește stând în picioare.

Dormitorul

• Un pat nici prea jos, nici cu saltea prea moale, ca ridicarea să fie ușoară.
• Veioza la îndemână, aprinsă înainte de a coborî din pat, alături de telefon și de o lanternă pentru pene de curent.
• Lângă pat, papuci care se prind bine de picior și nu alunecă.
• Hainele de zi cu zi la înălțimea mâinii, fără aplecat mult sau urcat pe scaun.
• Ridicare fără grabă, mai ales noaptea, când reacțiile sunt încetinite de somn.

Bucătăria

• Vasele și alimentele folosite des, la o înălțime comodă.
• Fără urcat pe scaune sau pe scărițe pentru rafturile de sus: e mai sigur să ceară ajutor.
• Pardoseala uscată, cu stropii de apă sau de ulei șterși pe loc.
• Un cărucior pentru vase, dacă persoana merge cu un cadru și nu poate căra lucruri.

Camera de zi

• Fotoliul preferat nu prea jos și nu prea moale.
• Fără mobilă pe roți acolo unde persoana se așază sau se sprijină: se poate mișca pe neașteptate.
• Drum liber între fotoliu, ușă și baie, cu măsuțele mutate lângă perete.
• Pentru cine vede slab, scaune și cuverturi în culori care contrastează cu podeaua.

Echipamente care ajută

Câteva echipamente simple pot ajuta mult, dacă sunt potrivite persoanei. Nu trebuie cumpărate toate deodată: începe cu ce vă îngrijorează cel mai mult.

• Bare de sprijin, mai ales în baie, montate solid în perete.
• Scaun de duș sau taburet de baie, stabil, cu picioare antiderapante.
• Baston sau cadru de mers, ales împreună cu medicul sau cu kinetoterapeutul, care îl potrivește la înălțimea persoanei și îi arată cum să-l folosească.
• Lumini de noapte în dormitor, pe hol și în baie. Ajută la orientare, dar nu înlocuiesc aprinderea luminii la ridicarea din pat.
• Telefon la îndemână sau buton de alarmă purtat asupra ei, mai ales dacă stă singură o parte din zi.

Dacă nu știi de unde să începi, întreabă medicul de familie sau personalul medical care vine deja acasă.

De ce contează exercițiile de echilibru

Poate te temi că mișcarea o pune în pericol pe persoana dragă. E o grijă de înțeles, dar mișcarea potrivită face parte din prevenție. Institutul Național de Sănătate Publică arată că activitatea fizică regulată reduce riscul de căderi și de fracturi, iar la vârstnici activitățile care îmbunătățesc echilibrul ajută la prevenirea căderilor și a rănirilor.

Totuși, nu orice exercițiu e potrivit oricui, iar pentru cineva nesigur pe picioare exercițiile de echilibru încercate fără sprijin pot fi riscante. De aceea, medicul sau kinetoterapeutul evaluează mai întâi forța, echilibrul și mersul, apoi stabilește ce exerciții se fac, cât de des și cu ce sprijin.

Kinetoterapia la domiciliu se face acasă, cu un fizioterapeut din echipa AIADE, și include exerciții pentru mers și echilibru, cu sprijin gradual. Fizioterapeutul îi arată și familiei ce se poate continua între ședințe. Pentru pacienții care îndeplinesc condițiile poate fi gratuită, cu recomandare medicală; pașii sunt explicați pe pagina Cum pot beneficia.

Între ședințe, încurajează mișcarea de zi cu zi, în limitele stabilite cu kinetoterapeutul. Chiar dacă uneori pare mai simplu să faci tu totul, lasă-i ce poate face singură: așa își păstrează independența.

Dacă persoana stă cea mai mare parte a zilei în pat, găsești recomandări în ghidul despre îngrijirea unui vârstnic imobilizat la pat.

Medicamentele: când vorbești cu medicul

Când cineva drag ia multe medicamente, e ușor să te pierzi printre cutii și rețete. E bine de știut că unele medicamente pot da amețeală, somnolență, nesiguranță pe picioare, vedere încețoșată sau dificultatea de a gândi limpede, efecte care favorizează căderile. Riscul poate crește și când se iau mai multe medicamente în același timp.

Discută lista de tratament cu medicul de familie sau cu farmacistul:

• după o cădere, chiar dacă nu a avut urmări;
• când apar amețeli, somnolență sau nesiguranță după un tratament nou ori după o schimbare de tratament;
• când ia multe medicamente, uneori de la medici diferiți;
• înainte de a adăuga medicamente fără rețetă sau suplimente;
• dacă persoana consumă alcool, care poate interacționa cu unele medicamente.

Un pas mic care ajută: notează tot ce ia persoana, inclusiv medicamentele fără rețetă și suplimentele, și ia lista cu tine la consultație. Foarte important: nu opri și nu schimba din proprie inițiativă niciun medicament. Doar medicul poate decide dacă tratamentul trebuie ajustat.

Dacă medicul recomandă analize, iar drumul până la laborator e greu sau riscant, recoltarea analizelor se poate face acasă.

Ce faci dacă un vârstnic a căzut?

Când găsești pe cineva drag căzut pe jos, e firesc să te sperii, iar primul impuls e să-l ridici imediat. Respiră adânc și nu încerca să-l ridici fără ajutor.

1. Păstrează-ți calmul. Vorbește liniștit cu persoana, întreab-o unde o doare și las-o câteva momente să-și revină.
2. Sună la 112 dacă nu se poate ridica sau dacă s-ar putea să se fi lovit la cap, la spate, la gât ori la șold. Când ai dubii, e mai bine să suni.
3. Dacă nu e rănită și se simte în stare, ajut-o să se ridice singură, încet. Se întoarce pe o parte, se sprijină în mâini și în genunchi, se apropie de o mobilă stabilă (un scaun solid sau marginea patului), pune un picior pe podea și se ridică treptat, ținându-se de mobilă. Apoi se așază și se odihnește.
4. Până sosește ajutorul, ține-o la căldură cu o pătură sau cu o haină și rămâi lângă ea. Dacă așteptarea durează și nu o doare, încurajeaz-o să-și miște ușor brațele și picioarele și să-și schimbe din când în când poziția.
5. Anunță medicul de familie după orice cădere, chiar dacă totul pare în regulă. Medicul poate verifica echilibrul, vederea sau alte probleme care ar fi putut duce la cădere.

Te va liniști și un mic plan făcut din timp: telefonul la îndemână, numerele importante la vedere și cineva apropiat care poate veni repede.

Cum reduci frica de cădere?

După o cădere, și uneori chiar fără să fi căzut vreodată, mulți vârstnici încep să se teamă că vor cădea. Este o reacție foarte frecventă și de înțeles, la fel cum e firesc să te temi și tu pentru ei.

Problema apare când frica o face pe persoană să se miște tot mai puțin: se ține de mobilă la fiecare pas, nu mai iese din casă, renunță la lucrurile care îi plăceau. Cu cât se mișcă mai puțin, cu atât își pierde încrederea, iar teama se întreține singură. În plus, lipsa de mișcare este ea însăși un factor de risc pentru căderi.

Cum o poți ajuta:

• Vorbește deschis despre teamă, fără s-o minimalizezi și fără s-o critici. Frica de cădere nu este un semn de slăbiciune.
• Faceți casa mai sigură împreună, ca să vadă concret ce s-a schimbat.
• Încurajeaz-o să rămână activă, cu pași mici și cu sprijin, și bucurați-vă împreună de fiecare progres.
• Telefonul sau butonul de alarmă la îndemână o pot liniști: știe că poate chema ajutor oricând.
• Cere sfatul medicului de familie dacă teama îi afectează viața: nu mai iese deloc, e mereu îngrijorată sau pare tristă.

Prevenirea căderilor nu înseamnă să ții persoana dragă nemișcată într-un fotoliu, ci să-i faci casa și rutina mai sigure. Fiecare schimbare mică pe care o faceți împreună contează, iar tu nu trebuie să duci toată grija fără ajutor.