Cum eviți epuizarea când îngrijești un părinte bolnav

Dacă ai ajuns la acest ghid, probabil că de ceva vreme duci mult pe umeri. Când un părinte ajunge să depindă de tine, zilele tale se reorganizează în jurul lui: tratamentul, mesele, igiena, drumurile la farmacie, nopțile în care te trezești să vezi dacă e bine. Toate acestea vin peste serviciu, peste propria familie și peste puținul timp care îți mai rămâne.

E firesc să simți oboseală, neputință sau chiar vinovăție pentru că te simți așa. Asta nu înseamnă că îți iubești mai puțin părintele sau că nu faci destul. Înseamnă doar că ai nevoie și tu de sprijin. Ce simți are o explicație: Organizația Mondială a Sănătății (OMS) arată că cei care îngrijesc un vârstnic cu o scădere severă a capacităților fizice sau mintale au un risc crescut de suferință psihică și de depresie. Tot OMS recomandă ca membrii familiei care îngrijesc un vârstnic dependent să primească sprijin psihologic, instruire și ajutor, mai ales când îngrijirea este complexă sau îi solicită foarte mult.

Mai jos găsești semnele care îți arată că te apropii de epuizare, câțiva pași mici care te pot ajuta și locurile unde poți cere sprijin, pentru părintele tău și pentru tine.

Care sunt semnele epuizării?

Epuizarea nu vine dintr-odată. Se strânge încet, din nopți dormite pe jumătate, din pauze amânate „pe mai târziu” și din sentimentul că trebuie să fii mereu la dispoziție. De aceea, e ușor să nu o observi până când simți că nu mai poți.

Uită-te cu blândețe la tine și vezi dacă te regăsești în câteva dintre aceste semne:

• simți că totul te copleșește și îți faci griji aproape tot timpul;
• îți pierzi mai repede răbdarea, uneori chiar cu părintele tău;
• dormi prea puțin sau prea mult, mănânci mult mai mult sau mult mai puțin ca de obicei;
• te concentrezi greu, amâni deciziile și uiți lucruri;
• nu mai ai chef de prieteni sau de locurile în care îți plăcea să mergi;
• ai dureri de cap, mușchii încordați sau probleme cu stomacul;
• te simți stors de energie.

Poate apărea și vinovăția: că nu faci destul, că ai ridicat tonul sau că, din când în când, îți dorești o zi doar pentru tine. Sunt gânduri pe care le poate avea oricine se află în situația ta. Dacă te regăsești aici, nu ai de ce să te rușinezi. E doar un semnal că a venit momentul să ceri și să primești ajutor.

De ce apare epuizarea?

Nu pentru că n-ai avea destulă putere. Îngrijirea unui părinte dependent pur și simplu nu are program: nu există weekend, concediu sau o oră la care „se termină tura”, iar grija te însoțește chiar și când nu ești în aceeași cameră cu el.

Câteva lucruri fac oboseala să se adune mai repede:

• Lipsa pauzelor. Fără timp în care să te odihnești cu adevărat, puterile nu au când să se refacă.
• O schimbare bruscă. Uneori totul începe peste noapte, de exemplu după o externare din spital, fără timp să te pregătești. Dacă asta ți se întâmplă acum, ghidul despre îngrijirea acasă după externare te poate ajuta cu primele zile.
• Sarcini pentru care nu te-a pregătit nimeni. Pansamentele, injecțiile sau teama că ai putea greși ceva apasă în plus.
• Neînțelegeri în familie. Cine ajută, cât ajută și cine ia deciziile pot deveni motive de tensiune, iar uneori tot greul rămâne pe o singură persoană.
• Rolurile inversate. Părintele care te-a îngrijit pe tine are acum nevoie de ajutor la lucruri de bază. E o schimbare grea, pentru amândoi.

Cum împarți sarcinile în familie

Nu trebuie să duci totul fără ajutor, chiar dacă poate așa a început. Primul pas este ca și ceilalți să vadă cât de multe presupune îngrijirea, pentru că sarcinile mărunte, repetate zilnic, trec ușor neobservate de cei care nu locuiesc cu părintele tău.

1. Fă o listă cu tot ce faci într-o săptămână: medicamentele date la orele stabilite de medic, mesele, igiena, schimbarea lenjeriei, cumpărăturile, programările, actele și nopțile.
2. Stați de vorbă. Cheamă-i la o discuție pe frați, pe partener sau pe alte rude, inclusiv pe cei plecați departe, la telefon sau pe video. Spune deschis că ai nevoie de ajutor.
3. Împărțiți roluri clare. Cine locuiește aproape poate prelua vizite sau nopți. Cine e departe se poate ocupa de programări, acte, comenzi online, o parte din costuri sau un telefon zilnic, ca părintele tău să se simtă mai puțin singur.
4. Scrieți programul. Un tabel simplu, pus pe frigider sau trimis într-un grup de mesaje, cu nume, zile și ore, vă scutește de discuțiile de tipul „credeam că vine altcineva”.
5. Pregătiți un plan de rezervă. Hotărâți dinainte cine preia îngrijirea dacă te îmbolnăvești sau intervine o urgență.
6. Ține un caiet de îngrijire. Notează tratamentul exact cum l-a prescris medicul, programul zilei, ce îi place și ce nu îi place părintelui tău și numerele de telefon importante. Așa te poate înlocui oricine, fără să te sune la fiecare pas.

Dacă îți e greu să ceri, începe cu ceva mic: roagă pe cineva să preia o singură sarcină săptămâna aceasta. Și, atât cât îi permite starea de sănătate, implică-l și pe părintele tău în deciziile care îl privesc. Pentru partea practică de zi cu zi, de la igienă la schimbarea poziției în pat, te poate ajuta ghidul despre îngrijirea acasă a unui vârstnic imobilizat la pat.

Ce poate prelua echipa de îngrijire

Unele lucruri cer pregătire medicală și nu e nevoie să le iei tu asupra ta. Pe baza recomandării medicale, o echipă de îngrijire la domiciliu poate prelua, de exemplu:

• administrarea tratamentului prescris, inclusiv injecțiile și perfuziile;
• îngrijirea plăgilor și a escarelor, cu pansamentele necesare;
• măsurarea tensiunii, a pulsului și a temperaturii;
• mobilizarea și exercițiile de recuperare, făcute de un kinetoterapeut;
• îngrijirile paliative la domiciliu, când părintele are o boală în stadiu avansat și accentul cade pe confortul lui și pe controlul simptomelor.

La AIADE, medicii, asistenții medicali și kinetoterapeuții lucrează împreună cu familia. Îți arată ce poți face între vizite, de exemplu cum așezi corect părintele în pat sau cum îi verifici pielea, ca să nu mai fie nevoie să ghicești ce e bine.

Pentru pacienții care îndeplinesc condițiile, aceste servicii pot fi gratuite, cu recomandare medicală. Ce ai de făcut găsești pe pagina Cum pot beneficia.

Pauze și sprijin pentru tine

Poate îți pare egoist să te gândești la tine acum. Nu este. Pauzele te ajută să ai grijă de tine și să nu ajungi la epuizare, iar asta contează și pentru părintele tău.

Un moment doar al tău, în fiecare zi. O plimbare scurtă, puțină mișcare, o cafea băută în liniște, un telefon cu un prieten sau câteva respirații adânci și lente. Încearcă să nu cauți liniștea în alcool sau în țigări.

Pauze mai lungi, puse în program. Stabilește cu familia câteva ore sau zile în care altcineva preia îngrijirea: o rudă, un prieten de încredere sau un îngrijitor plătit. Poți întreba și la serviciul de asistență socială al primăriei ce servicii pentru vârstnici există în localitatea ta.

Nu ține totul în tine. Vorbește cu un prieten, cu cineva care trece prin ceva asemănător sau cu un grup de sprijin. Uneori ajută mult să știi că cineva te ascultă.

Întreabă și cere sfaturi. Întreabă personalul medical tot ce nu înțelegi despre îngrijire: cum se face, ce e normal și ce nu. Iar dacă stresul, vinovăția sau tensiunile din familie te apasă, un psiholog te poate ajuta să le duci mai ușor.

Ai grijă și de sănătatea ta. Mergi la controalele tale, ia-ți tratamentul, mănâncă regulat și odihnește-te cât poți. Nu e un moft: de puterea ta depinde și îngrijirea părintelui tău.

Când ceri ajutor pentru tine?

Uneori pauzele și sprijinul familiei nu mai sunt de ajuns, și nu e vina ta. Programează o discuție cu medicul de familie dacă simți că nu mai faci față.

Cere ajutor și dacă, în cea mai mare parte a zilei, zi de zi, de mai mult de două săptămâni, te confrunți cu:

• tristețe continuă sau sentimentul că nu mai există nicio ieșire;
• o vinovăție apăsătoare sau impresia că nu valorezi nimic;
• lipsa de interes pentru lucrurile care îți făceau plăcere;
• lipsă de energie și somn tulburat;
• dorința de a te retrage de lângă toată lumea.

Acestea pot fi semne de depresie. Să vorbești despre ele cu un medic nu e o slăbiciune, ci un gest de grijă față de tine. Medicul de familie te poate îndruma, la nevoie, către un psiholog sau un medic psihiatru.

Dacă ai gânduri că ți-ai face rău sau că nu mai are rost să trăiești, nu le ține pentru tine: sună imediat la 112.

Unde găsești sprijin

Nu trebuie să treci prin asta fără sprijin. Iată unde poți apela:

• 112, pentru orice urgență, a ta sau a părintelui tău.
• Medicul de familie, pentru sănătatea ta și pentru îndrumare către alți specialiști.
• Telefonul Vârstnicului, 0800 460 001, linia gratuită și confidențială a Fundației Regale Margareta a României, disponibilă 6 zile pe săptămână. Oferă vârstnicilor informații, consiliere socială, orientare către servicii locale și suport emoțional și poate fi sunată și de cei care vor să semnaleze situația dificilă a unui senior.
• TelVerde Antisuicid, 0800 801 200, linia Alianței Române de Prevenție a Suicidului, gratuită din orice rețea, pentru situații de criză: vineri, sâmbătă și duminică, între 19:00 și 07:00. Poți scrie oricând și la sos@antisuicid.ro.

Să ai grijă de tine nu înseamnă că îți lași părintele deoparte. Înseamnă că îți păstrezi puterea de a rămâne lângă el cât timp are nevoie de tine. Și tu meriți la fel de multă grijă.