Cum previi escarele la un vârstnic imobilizat la pat

Când un părinte sau o altă persoană dragă ajunge să stea mult la pat, grijile vin toate deodată. E firesc să te gândești și la escare (numite și răni de decubit sau ulcere de presiune) și e normal să-ți fie teamă că ai putea greși ceva. Nu trebuie să știi totul din prima zi: câteva gesturi simple, repetate zilnic, te ajută să reduci riscul.

Escarele apar acolo unde greutatea corpului apasă mult timp pielea pe un os și, uneori, se pot forma în doar câteva ore. Riscul scade prin schimbarea regulată a poziției, îngrijirea atentă a pielii, o saltea potrivită, mâncare și lichide suficiente. Mai jos găsești, pas cu pas, ce poți face acasă și când e momentul să ceri sprijinul personalului medical.

Ce este o escară și unde apare?

O escară este o rană a pielii și a țesuturilor de sub ea, produsă de presiunea prelungită. Când o parte a corpului stă mult timp apăsată între un os și saltea, sângele și oxigenul nu mai ajung suficient acolo, iar țesutul începe să sufere.

O rană mică la suprafață poate ascunde o afectare mai mare în profunzime. De aceea, orice schimbare a pielii pe zonele de sprijin merită privită cu atenție: fără panică, dar și fără amânare.

Escarele apar mai ales acolo unde osul este aproape de piele:

• partea de jos a spatelui, deasupra feselor (zona sacrală și coccisul);
• călcâiele și gleznele;
• șoldurile, mai ales când persoana stă culcată pe o parte;
• omoplații și coatele;
• ceafa și urechile;
• genunchii.

Când persoana stă mult în fotoliu sau în scaunul cu rotile, presiunea se mută pe fese și pe oasele pe care stă așezată.

Cine are risc crescut?

Orice persoană care stă mult la pat are nevoie de prevenție, dar riscul este mai mare atunci când persoana:

• nu se poate întoarce singură sau se mișcă foarte puțin;
• are incontinență urinară sau fecală, iar pielea stă des umedă;
• mănâncă și bea puțin ori a slăbit în ultima vreme;
• nu mai simte bine disconfortul, de exemplu din cauza unei paralizii sau a unei boli neurologice;
• are o boală care afectează circulația sângelui;
• este confuză sau are demență și nu poate spune când o doare ceva;
• are edeme (umflături);
• a mai avut escare.

Și vârsta înaintată contează, pentru că pielea se reface mai greu. Dacă recunoști mai multe dintre aceste situații, nu înseamnă că escarele sunt inevitabile. Înseamnă doar că merită să vorbești cu medicul sau cu asistentul medical, care pot evalua riscul și pot stabili împreună cu tine un plan de prevenire.

Cum schimbi poziția corect?

Schimbarea regulată a poziției este una dintre măsurile de bază: mută presiunea de pe o zonă pe alta și lasă sângele să ajungă din nou în țesuturile care au stat apăsate.

Cât de des?

Nu există un interval valabil pentru toată lumea. Ghidurile medicale folosesc des ca reper schimbarea poziției la aproximativ două ore sau mai des, dar frecvența potrivită se stabilește pentru fiecare persoană, în funcție de starea pielii, de cât se poate mișca singură și de starea generală. Stabilește programul de zi și de noapte împreună cu asistentul medical sau cu medicul.

Ca să-ți fie mai ușor, ține lângă pat o foaie pe care notezi ora și poziția (pe spate, pe partea stângă, pe partea dreaptă). Așa, oricine ajută la îngrijire știe ce urmează. Dacă simți că programul e greu de ținut, mai ales noaptea, spune-i asistentului medical: puteți căuta împreună o variantă realistă, iar alți membri ai familiei pot prelua o parte din ture.

Cum o întorci fără să-i rănești pielea?

• Ridică, nu trage. Frecarea pielii de cearșaf o poate răni. Dacă se poate, lucrați în doi și folosiți un cearșaf de tras (o aleză pusă sub corp), cu care persoana este ridicată ușor și mutată.
• Pe o parte, cu o înclinare ușoară. E de preferat ca persoana să fie înclinată la aproximativ 30 de grade și sprijinită la spate cu o pernă, nu întoarsă complet pe șold.
• O pernă între genunchi și glezne, ca oasele să nu se apese unul pe altul.
• Călcâiele „în aer”. Pune o pernă sub gambe, astfel încât călcâiele să nu atingă salteaua. Nu pune perna sub genunchi, pentru că așa apasă mai tare călcâiele.
• Capul patului nu prea sus. Dacă medicul nu a recomandat altfel (de exemplu pentru masă), nu ridica partea de sus a patului peste aproximativ 30 de grade. Când stă prea ridicată, persoana alunecă spre capătul patului, iar pielea este trasă.
• Nimic sub corp. Nu așeza persoana pe o zonă deja înroșită și verifică să nu stea pe tuburi, sonde sau alte obiecte.

Și în fotoliu presiunea rămâne, doar se mută pe fese. Întreabă asistentul medical cât timp poate sta persoana așezată și dacă are nevoie de o pernă specială pentru scaun.

Mișcarea, atât cât este posibilă, face și ea parte din prevenție. Un kinetoterapeut te poate învăța cum să mobilizezi corect persoana, iar la început e în regulă să ai nevoie de câteva încercări până prinzi mișcările. Vezi ce presupune kinetoterapia la domiciliu. Pentru pașii de mobilizare și pentru cum îți protejezi propriul spate, citește și ghidul despre îngrijirea acasă a unui părinte imobilizat la pat.

Cum îngrijești pielea?

Verifică pielea în fiecare zi, la o lumină bună, mai ales pe zonele unde apar des escarele. Cel mai simplu e să o faci la schimbarea poziției sau la toaletă, ca pe un obicei, nu ca pe încă o sarcină separată. Pe pielea mai închisă la culoare, roșeața se vede mai greu, așa că uită-te și după zone care par violacee sau diferite la atingere.

• Curat și uscat. După fiecare episod de incontinență, curăță zona imediat, cu blândețe, și usuc-o fără să freci.
• Produse blânde. Evită săpunurile dure sau alcaline.
• Hidratare. Pielea uscată are nevoie de o cremă hidratantă. Dacă există incontinență, întreabă asistentul medical ce cremă de protecție cu efect de barieră să folosești.
• Protecții schimbate la timp. Scutecele sau alezele absorbante ude se schimbă cât mai repede.
• Lenjerie fără cute. Cearșafurile și hainele trebuie să fie curate, uscate, bine întinse și fără firimituri, pentru că umezeala, cutele și firimiturile favorizează apariția escarelor.

Ce să nu faci

• Nu masa zonele înroșite și nu freca pielea. Masajul nu este recomandat pentru prevenirea escarelor și poate afecta pielea deja sensibilă.
• Nu folosi pudră de talc.
• Nu aplica din proprie inițiativă creme sau tratamente pe o zonă care arată deja ca o rană. Întreabă întâi asistentul medical sau medicul.

Ce saltea și ce echipamente ajută?

O saltea anti-escare redistribuie greutatea corpului și reduce presiunea pe zonele osoase. Există saltele din spumă specială, cu gel sau cu aer. Tipul potrivit depinde de risc și de starea persoanei, așa că alege-l împreună cu personalul medical.

Salteaua este un ajutor important, dar nu înlocuiește schimbarea poziției. Programul de întoarcere continuă și pe o saltea anti-escare.

Dacă te gândești la o saltea cu aer, verifică înainte și partea practică: dacă patul o poate susține, dacă încape pe ușă, unde așezi pompa și dacă ai curent electric fără întreruperi.

Alte ajutoare utile:

• perne și rulouri pentru poziționare;
• protecții pentru călcâie, dacă personalul medical le recomandă;
• o pernă specială pentru fotoliu sau scaun, dacă persoana stă mult așezată;
• un cearșaf de tras, pentru mutarea persoanei fără frecare.

Nu e nevoie să cumperi totul dintr-odată. Întreabă ce este cu adevărat necesar în situația voastră și începe cu acele lucruri.

Ce rol au mâncarea și lichidele?

Pielea are nevoie de energie și de proteine ca să rămână sănătoasă și să se refacă. Când persoana mănâncă și bea prea puțin, riscul de escare crește, iar rănile se vindecă mai greu. Hidratarea contează și ea, pentru că ajută pielea să rămână întreagă.

Mesele pot deveni un moment tensionat atunci când cineva nu are poftă de mâncare. Câțiva pași mici pot ajuta:

• încurajează mesele regulate, cu alimente care conțin proteine, potrivite regimului recomandat de medic;
• ține la îndemână apă sau alte băuturi permise și oferă-le des;
• anunță medicul dacă persoana a slăbit, mănâncă foarte puțin sau se îneacă atunci când înghite;
• nu da suplimente nutritive din proprie inițiativă, ci doar dacă le recomandă medicul.

Cantitățile potrivite le stabilește medicul, în funcție de bolile și de tratamentul fiecărei persoane. Dacă persoana nu se mai poate hrăni singură, personalul medical poate prelua și această parte; vezi ce presupune alimentarea artificială la domiciliu. Pentru semnele la care merită să te uiți, citește și ghidul despre deshidratare și alimentația insuficientă la vârstnici.

Care sunt primele semne?

De multe ori, escarele încep cu modificări mici ale pielii, pe care le poți observa la verificarea zilnică. Uită-te după:

• o zonă roșie care nu își schimbă culoarea când apeși ușor pe ea (pe pielea închisă la culoare poate părea violacee sau albăstruie);
• o zonă mai caldă, moale ca un burete sau, dimpotrivă, întărită;
• durere, mâncărime, usturime sau amorțeală în acea zonă;
• bășici sau locuri în care pielea s-a rupt, chiar și foarte mici.

Dacă observi unul dintre aceste semne, nu te învinovăți: faptul că l-ai observat din timp este exact ce contează. Nu mai așeza persoana pe zona respectivă, păstrează pielea curată și uscată și anunță cât mai repede asistentul medical sau medicul de familie.

Când chemi un specialist?

Nu aștepta ca o zonă înroșită să treacă de la sine. Cere sfatul medicului sau al asistentului medical cât mai repede dacă:

• roșeața nu dispare sau apare o rană, oricât de mică;
• pielea din jur devine caldă, umflată sau mai roșie;
• rana are secreții, puroi sau miros neplăcut;
• persoana face febră sau durerea se accentuează.

Dacă starea generală se agravează brusc sau situația ți se pare urgentă, sună la 112.

Nu trebuie să te descurci fără ajutor. Un asistent medical poate veni acasă să evalueze pielea, să îngrijească rănile conform recomandării medicale și să îți arate cum să poziționezi persoana și cum să verifici pielea. Echipa AIADE face acest lucru prin serviciul de îngrijire a plăgilor și escarelor la domiciliu. Pentru pacienții care îndeplinesc condițiile, îngrijirea poate fi gratuită, pe baza unei recomandări medicale; pașii sunt explicați pe pagina Cum pot beneficia.