Deshidratarea și alimentația insuficientă la vârstnici: semne și ce faci

Poate ai observat că paharul de pe noptieră rămâne aproape plin, că farfuria se întoarce tot mai des neatinsă sau că hainele au început să stea larg. E firesc să te îngrijorezi. Faptul că observi aceste detalii înseamnă deja mult pentru persoana pe care o îngrijești.

Odată cu vârsta, senzația de sete scade, iar rinichii economisesc mai greu apa din corp. O persoană în vârstă poate ajunge astfel să bea prea puțin fără să simtă că îi e sete. Deshidratarea și alimentația insuficientă (malnutriția) sunt frecvente la vârstnici, iar familia are un rol important: poate observa schimbările din timp și poate cere ajutor la momentul potrivit.

Mai jos găsești semnele pe care merită să le urmărești, pașii mici care ajută în fiecare zi și situațiile în care e nevoie de medic. Cantitățile, analizele și tratamentul le stabilește întotdeauna medicul.

De ce beau și mănâncă mai puțin vârstnicii?

Rareori e vorba de încăpățânare. De obicei se adună mai multe motive, iar când le înțelegi, îți e mai ușor să găsești soluții:

• Setea se simte mai slab. Persoana nu cere apă pentru că, pur și simplu, nu simte nevoia.
• Grija pentru toaletă. Unii vârstnici beau intenționat mai puțin, ca să nu meargă des la baie sau de teamă că nu vor ajunge la timp.
• Memoria. Cine are probleme de memorie poate uita să bea sau poate crede că a băut deja.
• Dinții și mestecatul. Dinții lipsă sau o proteză care nu se mai potrivește fac mestecatul obositor, iar persoana ajunge să mănânce mai puțin.
• Înghițitul. Tusea sau senzația de înecare la masă fac mâncatul și băutul neplăcute, așa că persoana consumă mai puțin.
• Medicamentele. Unele tratamente scad pofta de mâncare, schimbă gustul, usucă gura sau cresc pierderile de lichide, cum se întâmplă cu diureticele și laxativele. Nu opri și nu schimba niciun medicament fără medic, dar poți cere medicului să revizuiască lista de tratament.
• Singurătatea și tristețea. Oamenii mănâncă și beau mai mult în companie, iar când persoana stă mult singură, obiceiurile de la masă se pierd. Depresia este, la această vârstă, o cauză frecventă a problemelor de alimentație.
• Băutura și mâncarea nu sunt la îndemână. Cine nu se poate ridica sau servi fără ajutor ajunge să bea și să mănânce doar atunci când îi oferă cineva.

Căldura din timpul verii, febra, vărsăturile sau diareea cresc și ele nevoia de lichide. În aceste perioade merită să urmărești mai atent cât bea persoana.

Cum recunoști deshidratarea?

Uită-te mai ales la ce s-a schimbat față de cum este persoana de obicei:

• gura, buzele și limba uscate;
• urină mai puțină și mai rară, închisă la culoare și cu miros puternic;
• amețeală, mai ales când se ridică din pat sau de pe scaun;
• oboseală neobișnuită sau dureri de cap;
• ochi înfundați;
• o confuzie nouă sau mai accentuată decât de obicei.

Un lucru important de știut: la vârstnici, aceste semne pot înșela. Ghidul european de nutriție clinică pentru vârstnici arată că gura uscată, culoarea urinei sau pielea care rămâne încrețită după ce o ciupești nu sunt suficient de sigure pentru a spune dacă cineva este deshidratat. Hidratarea se verifică mai sigur printr-o analiză de sânge, pe care o recomandă medicul.

Așa că, dacă vezi mai multe semne din listă, nu aștepta să treacă de la sine și vorbește cu medicul de familie. Dacă persoana nu se poate deplasa, recoltarea analizelor se poate face la domiciliu, pe baza recomandării medicului.

Cum recunoști alimentația insuficientă?

Kilogramele se pierd încet și, de la o zi la alta, schimbarea abia se vede. De aceea contează semnele care se adună în timp:

• slăbitul fără o dietă, care este principalul semn;
• haine, curele sau inele care par tot mai largi;
• poftă de mâncare scăzută și lipsă de interes pentru mâncare și băutură;
• oboseală continuă și slăbiciune;
• îmbolnăviri dese, după care persoana își revine greu;
• răni care se vindecă greu;
• senzația de frig aproape tot timpul, atenție scăzută, tristețe.

Dacă aveți un cântar, cântărește persoana din când în când, în aceleași condiții, și notează greutatea. O scădere pe care nu ți-o poți explica merită spusă medicului de familie, chiar dacă restul pare în regulă. Ghidurile recomandă ca toți vârstnicii să fie verificați periodic pentru riscul de malnutriție, așa că poți cere această evaluare la consult.

Alimentația contează mult și pentru piele. Pentru vârstnicii care stau mult la pat, sprijinul nutrițional este recomandat și ca parte din prevenirea escarelor, iar ghidul despre prevenirea escarelor îți arată ce semne să cauți pe piele. Dacă există deja o rană care nu se închide, îngrijirea plăgilor și a escarelor se face de asistentul medical, la recomandarea medicului.

Ce poate face familia

Nu e nevoie să schimbi totul dintr-odată. Alege două sau trei idei care se potrivesc casei voastre și începe cu ele. Fiecare pahar în plus și fiecare masă mai liniștită contează.

Ca să bea mai mult

• Pune băutura la vedere și la îndemână, pe noptieră sau pe masă, și oferă-i des câte puțin, fără să aștepți să ceară.
• Lasă persoana să aleagă. Nu doar apa hidratează: ceaiul, laptele, supa, sucul de fructe și chiar cafeaua obișnuită se pun și ele la socoteală. Dacă are boli de inimă sau de rinichi, întreabă medicul ce băuturi și ce cantități i se potrivesc.
• Leagă băutul de momente fixe: la trezire, la fiecare masă, când ia medicamentele, când vine cineva în vizită.
• Nu reduce lichidele de teama toaletei. Mai bine ajută persoana să ajungă ușor și repede la baie atunci când are nevoie.
• Beți ceva împreună. Un ceai băut în doi e și un moment de apropiere, iar compania îndeamnă la băut.

Ca să mănânce mai bine

• Porții mici, mai des. Câteva gustări între mese pot crește cantitatea de hrană din zi.
• Mâncărurile care îi plac. Evită dietele stricte pe care nu le-a recomandat medicul, pentru că restricțiile inutile pot face ca persoana să mănânce și mai puțin.
• Mai multă hrană în aceeași porție. Puțin ulei, unt, smântână sau un ou adăugat în supă, piure sau mâncare cresc valoarea nutritivă fără să mărească farfuria, dacă medicul nu a recomandat altfel.
• Mesele împreună. Oamenii mănâncă mai mult în companie, iar masa redevine un moment plăcut.
• Ajutor cât e nevoie. O poziție comodă la masă, ambalaje deschise, o vorbă bună și, dacă persoana nu poate mânca fără ajutor, hrănire cu răbdare, în ritmul ei.
• Un control la dentist, dacă apar dureri la mestecat sau proteza nu mai stă bine.

Suplimentele nutritive (băuturi speciale, bogate în calorii și proteine) se folosesc doar la recomandarea medicului, care stabilește și cât timp.

Când înghițitul devine o problemă

Dificultatea la înghițire (disfagia) poate apărea, de exemplu, după un AVC. Semnele pe care să le urmărești:

• tuse sau senzație de înecare când mănâncă sau bea;
• mâncare care revine, uneori pe nas;
• senzația că mâncarea rămâne blocată în gât sau în piept;
• vocea care sună umed, gâlgâit, în timpul mesei;
• salivă care se scurge din gură sau mestecat foarte greu.

În timp, problemele de înghițire pot duce la slăbit, deshidratare și infecții pulmonare repetate. Dacă observi aceste semne, cere o programare rapidă la medicul de familie. Medicul poate recomanda o evaluare a înghițirii la un specialist, care stabilește ce consistență a alimentelor și a lichidelor este sigură. Până atunci, nu schimba consistența băuturilor fără sfatul medicului și ajută persoana să stea într-o poziție bună, cât mai dreaptă, la masă.

Când suni la 112?

Sună imediat la 112 dacă persoana:

• devine brusc confuză, nu mai răspunde ca de obicei sau e foarte somnolentă și greu de trezit;
• leșină sau își pierde cunoștința, chiar și pentru scurt timp;
• respiră greu sau foarte repede;
• are pielea rece, palidă, vineție sau cu pete;
• face o criză cu convulsii;
• se simte tot mai rău, deși ați încercat să o hidratați.

Confuzia apărută brusc la un vârstnic poate avea mai multe cauze, iar deshidratarea este una dintre cele frecvente. De aceea, nu o trata ca pe o simplă oboseală.

Dacă nu a mai urinat deloc sau urina este foarte închisă la culoare, poate fi un semn de deshidratare severă. Sună la medic fără întârziere, iar dacă apar și confuzie sau leșin, sună la 112.

E normal să te sperii în asemenea momente. Nu trebuie să știi ce se întâmplă: sunând la 112, faci exact ce trebuie. Rămâi lângă persoană și urmează indicațiile primite la telefon.

Ce este alimentarea artificială?

Uneori, deși familia face tot ce poate, persoana nu mai poate mânca pe gură sau mănâncă mult prea puțin. Nu e vina nimănui. În aceste situații, medicul poate recomanda alimentarea artificială, adică hrănirea printr-un tub:

• sonda nazogastrică, un tub subțire introdus pe nas până în stomac;
• gastrostoma, un tub introdus direct în stomac, printr-un mic orificiu în peretele abdominal.

Decizia nu se ia automat. Medicul cântărește beneficiile și riscurile pentru fiecare pacient, ține cont de ce își dorește persoana și reevaluează situația când starea se schimbă. Tot medicul stabilește tipul de hrană, cantitatea și ritmul. E în regulă să pui întrebări și să spui deschis ce te îngrijorează.

Există și hrănirea pe cale venoasă (alimentația parenterală), folosită când hrănirea prin tub nu este suficientă sau nu este posibilă. La domiciliu, aceasta se acordă numai prin spitale cu structuri autorizate pentru acest tip de îngrijire.

Acasă, alimentarea pe sondă sau pe gastrostomă se face de asistentul medical, conform prescripției. Asistenții medicali din echipa AIADE îngrijesc și sonda și îți arată pas cu pas cum să procedezi, ca această responsabilitate să nu apese doar pe umerii tăi. Cu recomandare medicală, serviciul poate fi gratuit pentru pacienții care îndeplinesc condițiile, iar pașii sunt explicați pe pagina Cum pot beneficia.

Dacă persoana stă mult la pat, în ghidul despre îngrijirea unui vârstnic imobilizat găsești și sfaturi despre poziția la masă și grija de zi cu zi. Cu pași mici, făcuți în fiecare zi, poți face viața persoanei dragi mai ușoară.